Putna, oras turistic in Romania

Legenda spune ca domnul a ales locul tragand cu arcul. Dar dincolo de legenda se intrezaresc realitati istorice mai substantiale.Putna, oras turistic in Romania Locul fermecator de la poalele Obcinei Mari, acolo unde se deschide Valea Putnei varsandu-se in raul Suceava, era poate un mai vechi loc de calugarie, asa cum ar fi dovedit-o pomenirea de catre Neculce a unei biserici de lemn anterioare, precum si existenta in apropiere a unei bisericute sapate in stanca, asa numita chilie a lui Daniil Sihastrul.

In vremurile infloririi ei, manastirea Putna a fost si un important centru atistic. Nu au ramas decat prea rare marturii documentare directe cu privire la atelierele artistice si ale infaptuirii culturale ale manastirii. Dar este sigur ca la Putna au existat ateliere de caligrafi si miniaturisti, precum si de broderie. Letopisetul de la Putna si cel al lui Azarie atesta persistenta unei traditii cronicaresti in manastire, de altfel, din incredintarea domneasca. Iar sculptura crucilor de lemn, arta calugareasca prin excelenta, a continuat sa fie practicata in manastire pana in zilele noastre.

Prima ctitorie a lui Stefan cel Mare, destinata sa fie locul de inmormantare al marelui domn si al familiei sale. Construita intre anii 1466 si 1481, trebuia sa fie si principala instiutie eclesiastica a tarii, care sa-l sprijine pe domn pe taram cultural si religios in politica sa de neatarnare si de intarire a statului. Soarta lacasului a fost, parca retraind simbolic clipele de restriste sau de marire ale intregii tarii, extrem de agitata. Biserica, inceputa in 1466, in momentul in care Stefan ajunsese la o anumita siguranta a domniei, a fost terminata trei ani mai tarziu - in 1469, sisfintita abia in 1470, dupa ce domnul repurtase cateva victorii si eliminase pe Petru Aron, ucigasul tatalui sau si rivalul sau la scaunul tarii. In lumina acestor evenimente, ctitoria Putnei apare ca ungest de semnificatii - prima afirmare adomnului ca proteguitor al bisericii, iubitor decarte si de frumos, inceput al unui lung sir de ctitorii menite sa constituie focare de invatatura care sa temeiniceasca unitatea de gand si crez a intregului popor.