Sighetu Marmatiei, oras turistic in Romania
Municipiul Sighetul Marmatiei (47 5543 N, 23 5333 E) este situat in nordul Romaniei, in judetul Maramures, la frontiera cu Republica Ucraina. Situat la o altitudine de 274 m, inconjurat de raurile Tisa (care reprezinta si linia de delimitare a teritoriului national), Iza si Ronisoara, orasul se prezinta sub forma unei insule.
Ca pozitie este asezat ex-centric fata de teritoriului sau de influenta (Maramuresul istoric), insa la convergenta celor mai importante cai de acces de-a lungul vailor principale (Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosaului, Valea Tisei si Valea Viseului), ceea ce confera orasului un esential rol administrativ, economic si socio-cultural.
Punctele de trecere a frontierei Sighetul Marmatiei - Solotvino (Romania - Ucraina), asezate la stanga respectiv dreapta podului peste raul Tisa, sunt destinate traversarii pietonilor si autovehiculelor mici. Trecerea este permisa doar pe baza pasaportului, viza nefiind necesara cetatenilor Uniunii Europene). Spre Ucraina se mai poate ajunge si cu trenul, prin punctul de frontiera Campul Lung (doar feroviar), existand garnituri care fac legatura intre Sighet si orasele de pe dreapta Tisei.
Numele orasului a cunoscut modificari minore in timp, dintre care amintim: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetul Marmatiei.
Sighetul apare consemnat pt prima oara in documente in anul 1326, insa in zona s-au gasit vestigii arheologice ale altor asezari umane mult anterioare atestarii; 1352 - privilegiile orasenesti acordate de catre Carol Robert, in 1329, celor patru asezari de "oaspeti regali" din Maramures (Visc, Hust, Teceu si Camplung) se extind si asupra Sighetului prin diploma data de Ludovic I regele Ungariei; 1472 - Matei Corvin intareste privilegiile orasului; 1551 - Sighetul are dreptul de a tine targuri; 1611 - imparatul Leopold acorda dreptul de stema a orasului (capul de bour-zimbru); 1717 - tatarii jefuiesc bogatiile sighetenilor ascunse in biserica reformata (la Borsa vor fi nimiciti); 1816 - pe toate edificiile publice s-au afisat insemnele imperiale: vulturul cu doua capete; limba oficiala - germana; limba de cancelarie si in congregatia comitatensa - latina; 1940 - Dictatul de la Viena - Maramuresul incorporat Ungariei hortiste; 1945 - Maramuresul este incorporat Ucrainei subcarpatice prin diversiunea organizata de Odoviciuc; 1948 - se desfiinteaza judetul Maramures cu resedinta la Sighet, orasul fiind incorporat regiunii Baia Mare; 1950 - la inchisoarea din Sighet sunt intemnitati tinerii opozanti liceeni, ministri, sefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni si oameni de cultura, episcopii bisericii greco-catolice, opozanti ai instalarii comunismului in Romania.

Punctele de trecere a frontierei Sighetul Marmatiei - Solotvino (Romania - Ucraina), asezate la stanga respectiv dreapta podului peste raul Tisa, sunt destinate traversarii pietonilor si autovehiculelor mici. Trecerea este permisa doar pe baza pasaportului, viza nefiind necesara cetatenilor Uniunii Europene). Spre Ucraina se mai poate ajunge si cu trenul, prin punctul de frontiera Campul Lung (doar feroviar), existand garnituri care fac legatura intre Sighet si orasele de pe dreapta Tisei.
Numele orasului a cunoscut modificari minore in timp, dintre care amintim: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetul Marmatiei.
Sighetul apare consemnat pt prima oara in documente in anul 1326, insa in zona s-au gasit vestigii arheologice ale altor asezari umane mult anterioare atestarii; 1352 - privilegiile orasenesti acordate de catre Carol Robert, in 1329, celor patru asezari de "oaspeti regali" din Maramures (Visc, Hust, Teceu si Camplung) se extind si asupra Sighetului prin diploma data de Ludovic I regele Ungariei; 1472 - Matei Corvin intareste privilegiile orasului; 1551 - Sighetul are dreptul de a tine targuri; 1611 - imparatul Leopold acorda dreptul de stema a orasului (capul de bour-zimbru); 1717 - tatarii jefuiesc bogatiile sighetenilor ascunse in biserica reformata (la Borsa vor fi nimiciti); 1816 - pe toate edificiile publice s-au afisat insemnele imperiale: vulturul cu doua capete; limba oficiala - germana; limba de cancelarie si in congregatia comitatensa - latina; 1940 - Dictatul de la Viena - Maramuresul incorporat Ungariei hortiste; 1945 - Maramuresul este incorporat Ucrainei subcarpatice prin diversiunea organizata de Odoviciuc; 1948 - se desfiinteaza judetul Maramures cu resedinta la Sighet, orasul fiind incorporat regiunii Baia Mare; 1950 - la inchisoarea din Sighet sunt intemnitati tinerii opozanti liceeni, ministri, sefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni si oameni de cultura, episcopii bisericii greco-catolice, opozanti ai instalarii comunismului in Romania.